Lanț din argint cu pandantiv din argint - Rândunică

Dimensiuni: - pandantiv din argint: 15 mm x 15.4 mm.

- lungime lanț: 42 cm

Greutate pandantiv: 0.76 g.

Legenda Rândunicii

A fost odată o văduvă săracă care avea trei fete. Una dintre ele avea părul de aur.

Într-o zi, fata cu părul de aur îi cere voie mamei să meargă la o zmeoaică unde să se bage cioban la oi. Mama știa că fiul zmeoaicei ar fi vrut să o ia de nevastă pentru părul ei de aur și nu este de acord. Fata îi spune că va purta haine bărbătești și va purta cușmă pe cap, ca să creadă zmeii că este bărbat.

Și fix asta face. Deghizată în bărbat, trece prin mai multe încercări la care fiul zmeoaicei o supune, la sfatul mamei sale, ca să afle dacă e bărbat sau femeie.

Trebuie să recunoască un copac, trebuie să facă baie în râu, dar fata pe toate le trece, iar fiul zmeoaicei tot nu află dacă e fată, ori ba.

La ultima invitație de a face baie în râu, fata sare îmbrăcată în apă, înoată până pe celălalt mal și pleacă acasă.

Zmeoaica îl trimite pe fiul ei în lume să găsească fata, cu un car plin cu furci aurite, spunându-i că fata care va urca în căruță să le vadă, va fi cea pe care el o caută.

După o călătorie lungă, în care se întâlnește cu surorile fetei cu părul de aur care nu se urcă după furci în car, îi apare și ea în drum și urcă să-și aleagă furca. Băiatl pornește căruța și fuge cu fata spre casă.

Când ajung la râu, fata își aruncă inelul în apă și promite să nu mai vorbească cu el sau cu zmeoaica până nu-l va găsi din nou.

Cei doi se căsătoresc, dar fata rămâne mută.

Considerând-o inutilă, soacra o trimite la surorile ei, zemoaice, după ițe și spată, cu spreanța că ele o vor omorî.

Soțul o sfătuiește să nu mănânce nimic din ce va primi de la ele, până ce prima îmbucătură nu o pune sub limbă.

Trecând de încercările zmeoaicelor cu iscusință, fata revine la vatra soțului, unde apăruse o altă noră. Zmeoaica o trimite după apă, fata își recuperează inelul, iar primele vorbe le spune noii soții care lua oala de pe foc cu mâneca cămășii ei.

Când o aude, soțul se repede la ea, o cuprinde după cap cu mâinile pline de sânge, de la oaia pe care o jupuia și îi spune:

- Draga mea, rândunica mea!

Dar nu a apucat bine a rosi aceste cuvinte și ea s-a prefăcut în rândunică, iar el în rândunel și amândoi au zburat pe o fereastră și s-au dus în lume.

S. Fl. Marian - De la Onofrei Frunză din Satul Igești.